„Îmbătrânesc.
Ei şi?
N-o las mai moale,
Ce nu pot anii – poate-nţelepciunea,
Degeaba râzi din floarea vârstei tale:
N-o să-ţi predau de-a oarba gestiunea!
Şi geaba crezi, tu, tânără jivină,
Că e pe drept să-mi jinduieşti mălaiul:
Îmbătrânind
eu răspândesc lumină
Lumina ce-o emană putregaiul” (A.B.)
Prima carte cu numele lui Busu pe ea am primit-o prin ’97 de la redactorul emisiunii Semnal Junior de la Radio Moldova, Vasile Mija. Nu știu cum s-a făcut dar m- am ales cu două exemplare ale cărții Lătrînd la Lună. Pe cea de-a doua i-am dăruit-o în vara lui ’98 celui mai mic și deștept copil din mahala, Sergiu Godorogea. Am crescut și păscut o generație de bobocei citind povestea Șoricarului vînător. Din acea vară drag mi s-a făcut Aureliu Busuioc și dragi cățeii rasei Șoricarilor…. Veni-vor vremurile cînd voi reciti Lătrînd la Lună deja bobocilor de om.
Pactizînd cu Diavolul a fost prima motivație merituoasă de a reveni zilnic, pină la epuizare (a lecturii) în mica sală de lectură a Facultății de Litere de la USM. M-a marcat profund această lectură, aștept ziua cînd voi așeza pe raft întreaga operă și poza atît de dragului Aureliu Busuioc.
Spune–mi Johnny a fost prima carte semnată de Aureliu Busuioc pe care am cumpărat-o. Mi-amintesc exact si librăria și toamna anului IV de facultate. Am citit-o dintr-o răsuflare. Avea coperțile negre, ele ascundeau ironie, umor, realități și ingeniozități literare capabile să trezească chiar și cea mai leneșă fantezie.
Hronicul Găinarilor – am „vizionat-o” la scurt timp după publicarea ei în 2006. O purtam cu mine oriunde, o citeam prin parcuri, microbuze și pauze de muncă. Într-una din zile am avut marea ocazie să-l întîlnesc pe autor lîngă magazinul central UNIC. Unic s-a dovedit a fi momentul. L-am urmărit de la distanță cu toată admirația de care eram în stare, aveam în ruxac cartea, dar îmi lipsea curajul să-i implor un autograf.
L-am întîlnit pe Busu deseori, pe cîmpurile cărților sale, iar pe vremea Norocului meu l-am întîlnit în magazinul de lîngă casa în care locuiește. Căuta măsline. M-am oferit să-l ajut, iar el cu o blîndețe și bunătate de bunic mi-a vorbit în cel mai frumos mod cu putință. Mi-a lăsat impresia că mă cunoaște de-o viață și că pe frunte-mi era scrisă toată admirația mea pentru el și creația dînsului.
Cînd bunicul era nepot e în lista mea de așteptare și pe raftul nepoatei mele.
O sumă de cuvinte-mi stă cuminte pe raftul imens și sărac din reședința mea studențească. E atît e mică cartea (ca dimensiuni) și atît de mare scriitorul.
Astăzi închin ruga mea spre cer ca Bunul să-i dăruiască dragului Busuioc sănătate și forțe ca să ducă la capăt romanul său dedicat regretatei Tanța, ca să-și continue misiunea. Forțe și sănătate că înțelepciune și talent i-ajung pentru încă zeci și zeci de ani.
Aceasta a fost mica mea dedicație cu ocazia zilei de naștere pentru marele nostru scriitor Aureliu Busuioc.
P.S. Și-ar mai fi atîtea de povestit vorbind despre A.B…despre noblețe și inteligență, ironie și demnitate, umor de calitate, cuvinte bisturiu, scrieri cu dedicație, viață și admirație, nepoți pentru cînd nu mai poți, etc.
marianabutnaru 