Ultima lună de toamnă

Astăzi Ion Druță împlinește 83 de ani. Am căutat pe youtube înregistrări și interviuri ale scriitorului.

Căutarea mea în română s-a soldat cu … mult prea puține rezultate decît aș fi așteptat și cîte ar fi meritat un scriitor de talia lui Ion Druță.  Căutarea inregistrărilor în rusă a fost puțin mai rodnică.

Am descoperit filmul Ultima lună de toamnă în regia lui Vadim Derbeniov. Conform Kino-Teatr.ru, în 1966, filmul a fost distins cu premiul Marea Cruce de Sud și pentru Cel mai bun rol masculin în cadrul  Festivalului Intenrațional de Film Mar del Plata din Argentina. Aceeași sursă menționează că filmul ar fi obținut și distincția Grand-Prix la Cannes(1967), la secțiunea Best Film for the Youth. Din păcate, pe siteul oficial al festivalului Cannes, pe The Internet Movie Database nu am găsit nici o mențiune despre faptul că  filmul  Последний месяц осени (Ultima lună de toamnă) și nici regizorul acestuia, Vadim Derbeniov ar fi fost distinși la festivalul de la Cannes. Confirmarea faptului că acest film a obținut totuși un premiu la Cannes am primit-o de la ex-președintele Uniunii Cineaștilor din R.M., Victor Bucătaru, care a menționat: „Acestui film i-a fost decernat premiul Marea Cruce de Sud in 1966 la festivalul de la Mar del Plata,Premiul Criticilor și Premiul pentru cel mai bun rol masculin (Evghenii Lebedev) la același festival,  iar in 1967 Grand Prix la Cannes. ”

IMDb mai precizează că finlandezii, în anul 1977, au ecranizat Păsările tinereții noastre (Nuoruutemme linnut ) de Ion Druță. 

Revenind la Ultima lună de toamnă, aceasta este o ecranizare după nuvela omonimă a scriitorului Ion Druță.

Cei care au citit și recitit nuvela vor detecta ușor micile diferențe dintre textul original și adaptarea acestuia pentru scenariul filmului(scenariu care a fost scris de Ion Druță). Atît filmul cît și nuvela își au farmecul său și un adevăr comun, un mesaj profund exprimat în cea mai simplă (și nu simplistă) formă cu putință.

Premiera filmului la Chișinău a avut loc acum 46 de ani, în luna septembrie a anului 1965, iar în 1966 acesta era deja prezentat publicului moscovit.

Vizionînd filmul veți redescoperi romanța Bătrînețe, haine grele, dansul tradițional Perinița, imagini ale Chișinăului și Moldovei din anii ’60, dar și alte nostalgii…

Vă urez vizionare plăcută (daca il mai gasiti de ceva vreme nu mai este de gasit pe youtube) și timp pentru a vă apleca gîndul asupra mesajului druțian. Nu vreau să trec cu vederea un detaliu care mi se pare important. Și anume, prima parte a filmului are la acest moment al scrierii 261 de vizualizări (youtube) pe cînd ultima parte doar 48. De ce oare? Probabil pentru că : eu mă grăbesc, tu te grăbești, el se grăbește…. Și oare unde ne grăbim? Nu mai avem timp să gîndim….Nu mai avem timp să trăim…Ne grăbim.

P.S. Pentru cei care vor să audieze spectacolul radiofonic Ultima luna de toamnă fiți bineveniți aici : http://druta.asm.md/audio sau aici :